Cât de tradiþionale sunt preparatele “tradiþionale”?

Din pãcate, mai mult o modã, decât o oportunitate acordatã micilor procesatori, preparatele tradiþionale au ajuns sã fie gãsite peste tot, începând cu târgurile ocazionale ºi pânã la rafturile unor mari retailiºti. Subiectul creeazã dispute între marii ºi micii producãtori, dispute cauzate de neregulile care înconjoarã afacerile cu produse, de multe ori, aºa-zis tradiþionale ºi, în special, de evaziunea fiscalã la care procedeazã o sumedenie de producãtori pseudo-tradiþionali. Aºadar, întrebarea din titlu ni se pare justificatã: cât de tradiþionale sunt preparatele “tradiþionale” din carne? Vom încerca sã rãspundem, fãcând o radiografie a acestei zone de afaceri.

Cadru legislativ avem. Se aplicã?

Lãsatã mult timp într-o zonã gri din punct de vedere legislativ, producþia ºi, mai ales, comercializarea preparatelor tradiþionale a dat posibilitatea aproape oricui sã se miºte liber. Într-atât de liber încât ºi acum, mulþi ocolesc legea, mergând pânã într-acolo încât, de exemplu, chiar la un târg organizat în curtea Universitãþii de Agronomie din Bucureºti, pe unele tarabe sã se vândã “pangasius tradiþional”, dupã cum informa o ºtire publicatã pe site-ul revistei noastre! Acum, însã, existã un cadrul legal favorabil celor care doresc sã îºi deruleze afacerile în mod corect.
Potrivit legii, produsul tradiþional “trebuie sã fie obþinut din materii prime
tradiþionale, sã prezinte o compoziþie tradiþionalã sau un mod de producþie ºi/sau de prelucrare care reflectã un procedeu tehnologic de producþie ºi/sau de prelucrare tradiþional ºi care se distinge în mod clar de alte produse similare aparþinând aceleiaºi categorii”. La rândul sãu, termenul de “tradiþionalitate” este definit ca fiind “elementul sau ansamblul de elemente prin care un produs se distinge în mod clar de alte produse similare aparþinând aceleiaºi categorii. Iar tradiþionalitatea “nu poate sã se limiteze la o compoziþie calitativã sau cantitativã ori la un mod de producþie stabilit printr-o reglementare comunitarã sau naþionalã.”

În mod normal, cei care produc ºi comercializeazã produse tradiþionale trebuie sã îºi atesteze producþia ºi sã îºi certifice fiecare reþetã în parte. Iar, atestarea produselor tradiþionale nu este altceva decât, potrivit legii, “recunoaºterea tradiþionalitãþii unui produs prin intermediul înregistrãrii sale în Registrul de atestare a produselor tradiþionale.” Condiþiile necesare atestãrii spun cã produsul trebuie “sã fie fabricat din materii prime tradiþionale, sã prezinte o compoziþie tradiþionalã sau un mod de producþie ºi/sau de prelucrare tradiþional, sã fie tradiþional în sine sau sã exprime tradiþionalitatea, sã fie conform unui caiet de sarcini; tradiþionalitatea sã nu fie datoratã provenienþei sau originii sale geografice ori aplicãrii unei inovaþii tehnologice.” De subliniat faptul cã, la dosarul care se depune în vederea certificãrii, trebuie sã existe ºi documentaþia din care sã rezulte ºi sã probeze istoricul produsului.

Desigur, aºa cum afirmam mai sus, sprijinirea acestui sector a avut la bazã buna intenþie a dezvoltãrii unui segment al industriei alimentare, implicit, al industriei de procesare a cãrnii, în zona ei artizanalã. De aceea, legea se adreseazã producãtorilor individuali sau grupurilor de producãtori (sub orice formã de asociere juridicã s-ar constitui), care realizeazã acelaºi tip de produs alimentar, fireºte, cu respectarea condiþiilor de tradiþionalitate. Doar cã, în realitate, se întâmplã ºi altceva!

Înºelãtorii ºi evaziune pe bandã rulantã

La adãpostul unui Ordin emis în 2008 de ANSVSA, potrivit cãruia, producãtorilor “tradiþionali” li se acordau unele derogãri, mulþi dintre tarabagiii de profesie ai târgurilor ºi pieþelor din România au purces cu sârg la înºelarea clienþilor, dar ºi la evaziune fiscalã, fapt care i-a nemulþumit, pe bunã dreptate, atât pe micii producãtori atestaþi, cât ºi pe marii procesatori care, în acest fel, s-au vãzut încã o datã pãgubiþi. Din fericire, în ultimul timp, organismele de control au început sã îºi facã treaba pentru care sunt finanþate, luând la puricat ºi produsele ºi afacerile în sine ale celor care afirmã cã produc ºi vând preparate de acest gen. Iar rezultatele controalelor nu au fost deloc îmbucurãtoare.

Numai în cursul unei acþiuni derulate în aceastã toamnã, din 402 agenþi economici verificaþi, 296 dintre ei vindeau produse tradiþionale fãrã sã respecte legea, totalul amenzilor depãºind un milion de lei ºi confiscându-se mãrfuri în valoare de cca 250.000 de lei! Încãlcãrile legii începeau de la inscripþionarea mincinoasã a etichetelor ºi mergeau pânã la evaziunea fiscalã. Legat de tema dezbãtutã, Constantin Cerbulescu, preºedinte al ANPC, afirma: “Sunt foarte multe probleme cu aceste produse. Mulþi agenþi economici lipesc o etichetã sau vând sub titulatura de produs tradiþional produse alimentare obþinute industrializat, pentru a-i atrage pe clienþi. Cu toþii am vãzut în comerþ salamuri, parizer vândut ca produs tradiþional cu titulatura „ca la mama acasã”, „ca la bunica” etc.”. Cel mai rãspândit mod de ocolire a legii este producerea unui preparat în condiþii industriale ºi vândut drept “tradiþional”, deºi sunt cazuri în care, pur ºi simplu, unii cumpãrã de la hipermarket cantitãþi serioase de produse pe care lipesc apoi o etichetã, vânzându-le drept “tradiþionale”.

Aºa se întâmplã cã poþi gãsi pizza tradiþionalã ºi sandvici-ºniþel tradiþional de pui, cârnat polonez, salam de varã, cârnaþi Apuseni ºi parizer de pui, care aveau pe etichetã sintagma “plãcerea gustului tradiþional”, parizer þãrãnesc cu polifosfaþi, difosfaþi, dextrozã, lactozã, glucozã, caragenan, erithorbat de sodiu, monoglutamat de sodiu, nitrit de sodiu (aditivi care nu sunt utilizaþi la produsele realizate în gospodãriile þãrãneºti), salam þãrãnesc cu ºuncã în compoziþie gãsindu-se caragenan, polifosfaþi de sodiu, antioxidant, nitrit de sodiu, colorant natural, ceafã naturalã cu ascorbat de sodiu ºi nitrit de sodiu, tobã de casã cu acid ascorbic, glutamat monosodic ºi citrat de sodiu, cârnaþi ca acasã cu nitrit de sodiu ºi o mulþime de alte produse din carne procesate industrial, toate acestea, ºi, încã, multe altele, comercializate cu titulatura de “produs tradiþional”.

Adevãratul produs tradiþional, ºansa celor corecþi

Mariana ºi Marius Verdeºi au locuit mulã vreme în strãinãtate. S-au reîntors în România, cu gândul de a demara o afacere în zona produselor tradiþionale. Întrebându-l ce l-a determinat sã facã acest lucru, domnul Verdeºi ne-a rãspuns simplu: “Nevoia de identitate”. Desigur, referindu-se la acest lucru, vorbeºte implicit de tradiþia de mai multe generaþii a familiei sale, priceputã într-ale preparãrii cãrnii. Dar, atât Marius Verdeºi, cât ºi soþia sa, au dorit sã îºi deruleze afacerile respectând rigorile legii. Astfel, sub marca “Zimbria”, ei comercializeazã 13 preparate din carne ale cãror reþete sunt certificate, alte nouã reþete având documentaþia depusã la MADR. Mai mult decât atât, domnul Verdeºi este ºi un activ membru al breslei, fiind implicat direct în organizarea Asociaþiei Naþionale a Producãtorilor ºi Comercianþilor de Produse Tradiþionale, organism care are menirea de a reprezenta ºi apãra interesele producãtorilor tradiþionali corecþi.
Desigur, domnul Verdeºi întâmpinã, ca fiecare, diverse dificultãþi. Dar, cârnaþii ciobãneºti, cârnaþii vânãtoreºti, slãninuþa sau pastramele, cotletul haiducesc, muºchiuleþul de porc, pieptul de curcan sau pieptul de pui, toate afumate cu adevãrat tradiþional, se vând din belºug în zona Galaþiului dar, mai nou, ºi în Bucureºti, în magazinul Zimbria, deschis de curând.

Un alt exemplu îl reprezintã SC Lori Alba SRL. Desigur, firma este binecunoscutã, asigurându-ºi notorietatea prin procesarea “generalistã” a cãrnii. Dar, alãturi de sortimentele procesate industrializat, Lori Alba are ºi un segment de produse tradiþionale, segment care respectã reþete vechi de pânã la 190 de ani, dupã cum vorbesc documentele depuse la Ministerul Agriculturii despre celebri “virºli” pe care, pe vremuri, însuºi Avram Iancu îi mânca de fiecare datã când cobora, din munþi, în Brad. Alãturi de virºli, Lori Alba vinde alte 23 de produse tradiþionale certificate, reþetele originale fiind respectate cu sfinþenie. Fiind (cu adevãrat!) urmaº al legendarului Cloºca, Radu Furdui, directorul general al companiei, nu îºi permite sã îºi batã joc de tradiþia pe care o confundã cu propriile-i rãdãcini. Iar, ca dovadã a faptului cã, dacã respecþi reþetele, poþi avea succes, sã spunem cã produsele tradiþionale ale celor de la Lori Alba au început sã fie vândute ºi la export, în þãri precum Anglia, Italia, Spania, Germania, Ungaria ºi Suedia.

Doar citind cele de mai sus, nu putem trage decât concluzia cã rãzboiul dintre producãtorii tradiþionali corecþi ºi cei care ocolesc legea va continua pânã în momentul în care se va urmãri ca legea sã fie aplicatã în mod corect ºi egal, tuturor. Din fericire, sunt semne cã aºa se va întâmpla ºi sperãm ca ultimele acþiuni de control sã nu fie doar pasagere. Direct interesaþi de acest lucru sunt ºi marii procesatori, aceia care privesc cum o mare parte din piaþa neagrã înfloreºte la umbra etichetelor “tradiþionale” puse de cei care, ani de zile, au fãcut afaceri înfloritoare, pãgubind ºi industria, ºi statul ºi consumatorul final.

Radu Furdui, Director General - SC Lori Alba SRL: “Lipsa de culturã a consumatorilor îi favorizeazã pe cei care ocolesc legea, creând probleme reale producãtorilor oneºti.”

Marius Verdeºi-Zimbria: “Nevoia de identitate m-a determinat sã continui tradiþia familiei.”
top