Despre Andrei Partoº, sport, muzicã, vedete ºi peºte

El însuºi o vedetã, Andrei Partoº este nu numai un martor al întregii istorii a rock-ului românesc dar, prin activitatea sa de jurnalist ºi producãtor de emisiuni muzicale, de organizator sau prezentator de concerte rock, este parte consistentã a acestei istorii. Cu siguranþã, dupã o carierã care depãºeºte 40 de ani, Andrei Partoº are ce povesti. Iar, când povesteºte despre nume precum Olimpic 64, Liviu Tudan, Pink Floyd, Rod Stewart sau Patricia Kaas, meritã ascultat sau, în cazul de faþã, meritã citit:

Marea mea dragoste a fost scrima

FDC: De ce vorbim despre jurnalistul ºi producãtorul de emisiuni muzicale Andrei Partoº ºi nu despre sportivul Andrei Partoº?
A.P.: Comparaþia dintre sportiv ºi jurnalist nu pot sã o fac, pentru cã eu am funcþionat bine, în competiþiile sportive, doar pânã la 20 de ani, dupã care, din motive de sãnãtate, plus ceva conflicte, m-am îndepãrtat de sport. Dar, m-am ocupat serios de Facultatea de Psihologie, pe care am absolvit-o.
FDC: Cum de nu ai rãmas psiholog?
A.P.: Pânã în 1985 am fost, în paralel, psiholog, dar ºi D.J., fãcând ºi presã muzicalã. În acel an, însã, mi s-a spus: „Ai de ales!” Eu lucram atunci la un spital de liga a III-a din Teleorman, la Poroschia. Vara, plecam la Costineºti ºi fãceam emisiuni la Radio Vacanþa. În acea varã, conducerea spitalului nu mi-a mai permis sã plec, iar eu am ales definitiv aceastã meserie, de gazetar ºi realizator de programe. Am fost angajat la Biroul de Turism pentru Tineret, cei de la BTT trebuind sã inventeze pentru mine postul de „instructor cultural”.
FDC: Dar când s-a petrecut apropierea de muzicã?
A.P.: Aia a fost mult mai devreme.
FDC: Spre ºansa ta, ai fost martor la tot ce s-a întâmplat în muzica rock din România!
A.P.: Da, am avut norocul sã aflu totul încã de la momentul „0” al rock-ului românesc. Oricum, eram atras de zona rock and roll. Ascultam tot: muzicã americanã, englezeascã, franþuzeascã, italianã ºi am prins tot ce s-a întâmplat în istoria rock-ului. Vor, nu vor unii, asta e! Mãcar atât avantaj sã avem, cã ne-am nãscut mai devreme!
FDC: Ce nume te-au marcat din rock-ul românesc?
A.P.: Am avut momente deosebite cu Olimpic 64, fiind alãturi de acest grup încã de la început, iar prezenþa lui Dorin Liviu Zaharia a fost cu totul de excepþie. Un alt moment de referinþã pentru mine, dar mai ales pentru istoria rock-ului românesc, a fost „Sinestezia” lui Liviu Tudan, cu grupul Metronom, participând chiar pe scenã, în partea coregraficã a acelui concept.
FDC: „Sinestezie” a fost, categoric, cea mai complexã operã rock din România.
A.P.: Sigur, m-au marcat ºi celelalte trupe grele, Sfinx, Roºu ºi Negru (în varianta veche) ºi, mult mai târziu, tripleta Compact, Iris, Holograf.
FDC: Cum fãceai rost de informaþii despre actualitatea rock-ului mondial?
A.P.: Ascultam enorm posturile de radio strãine: Radio Luxembourg, BBC, Metronom, a lui Cornel Chiriac de la Europa liberã. De fapt, l-am cunoscut pe Cornel, dar ºi pe Andrei Voiculescu, cel care a preluat emisiunea, dupã asasinarea lui Chiriac de cãtre Securitate. Cu Andrei þineam legãtura ºi el îmi trimitea discuri. Dar dacã ºtiai sã cauþi, gãseai informaþii. La Biblioteca Americanã din Bucureºti puteai gãsi Billboard, New Musical Express ºi alte publicaþii de gen, din strãinãtate.
FDC: Cum percepeai realitatea rock-ului românesc, faþã de cea din occident?
A.P.: Din pãcate, distanþa creºtea pas cu pas. Dacã, pânã prin 1975, am fost la acelaºi nivel cu rock-ul occidental ºi chiar înaintea lor, dacã mã gândesc la concepþia muzicalã a lui Dorin Liviu Zaharia sau Mircea Florian, mai apoi, muzica rock româneascã a rãmas din ce în ce mai mult în urmã, rock-erii noºtri pierzându-ºi ambiþia.

Transmisie clandestinã din „ograda” Pink Floyd

FDC: Din 1990, am intrat într-o altã lume. Cum te-ai adaptat?
A.P.: În primul rând, mi-am înfiinþat editura Metronom ºi timp de 7 ani am editat revista de actualitate muzicalã „Rock, Pop & Show”, care a devenit, mai apoi, „Vox, Pop, Rock”. În acelaºi timp, am început sã îmi produc propriile emisiuni radio. De 9 ani, realizez la Radio România Actualitãþi emisiunea „Psihologul muzical”. Dar m-am implicat ºi altfel, în viaþa rock de dupã revoluþie. Chiar din ianuarie, februarie 1990, am organizat British Rock for Romania, un turneu cu trupe britanice. Apoi, am plecat eu în Occident ºi aºa am ajuns la festivalul de la Bourges, din Franþa, acolo unde am luat contact direct cu nume precum Patrick Bruel, Patricia Kaas, stând de vorbã cu ei „face to face”.
FDC: Ce alte concerte vãzute afarã, þi-au plãcut în mod deosebit?
A.P.: Am vãzut un concert Pink Floyd, în Germania, la Nürburgring. Atunci nu erau telefoane mobile. Lucram la Radio Total ºi am convins ºoferul autocarului sã demonteze staþia de emisie-recepþie de pe maºinã pentru a putea relata în direct, în România, chiar din timpul spectacolului. Cred cã, dacã organizatorii ar fi aflat, m-ar fi luat pe sus, dar cum ºtiam cã spectacolul era organizat de Marcel Avram, pânã la urmã nu aº fi pãþit nimic. M-a impresionat, însã, ºi concertul AC/DC de la Bucureºti, precum ºi primul concert al lui Michael Jackson, de pe fostul stadion Lia Manoliu, concert la care am fost implicat pe partea de organizare.

La taclale, cu vedete mondiale

FDC: Prin natura meseriei, ai ajuns sã cunoºti mulþi artiºti de mare calibru. Care au fost cei care te-au impresionat cel mai mult, în plan personal?
A.P.: Ca nivel de comunicare, Chris de Burgh; ca nivel de simplitate, Joe Cocker, iar ca nivel al umorului, Carl Palmer (Emerson, Lake and Palmer). Cu Rod Stewart am avut ceva divergenþe, amicale, desigur. Întâlnirea cu el s-a petrecut la un concert pe Wembley, chiar înaintea unui meci de fotbal dintre Scoþia ºi România ºi ne-am tachinat pe teme sportive. Dar, am avut o discuþie total neconvenþionalã cu Patricia Kaas, pe un traseu de la Braºov, la Bucureºti, deºi ea e foarte dificilã în comunicare.
FDC: Despre ce aþi vorbit?
A.P.: Despre tot, dar foarte relaxat, aºa cum nu mi-aº fi închipuit cã este posibil. Ea venise la „Cerbul de Aur” pe o sumã modicã, 25.000 de dolari, având o percepþie total diferitã despre România. ªtia doar tiparele: Ceauºescu, Nadia, Nãstase, Dracula. Dar a fost total surprinsã sã vadã cã românii sunt cu totul speciali, educaþi, cã vorbesc franceza aproape ca la ei, cã lumea e politicoasã ºi deschisã. Iar de la standurile din Sinaia, cele cu artizanat, a cumpãrat mãrunþiºuri de toþi banii pe care îi avea. Era o cu totul altã persoanã, faþã de cea pe care o vedeai pe scenã.
FDC: Cine altcineva te-a surprins în mod plãcut?
A.P.: Cu Joan Baez am avut, în primul rând, o întâlnire telefonicã. Trebuia sã vorbim 5 minute, dar am vorbit 20, reuºind chiar sã o fac sã cânte, la telefon. Apoi, am cunoscut-o la Bucureºti. I-am organizat conferinþa de presã, iar dupã masa de dupã concert, am fost împreunã cu Valeriu Sterian ºi toatã gaºca, la Motoare, acolo unde am avut dovada marelui artist, ea comportându-se ca orice student care era acolo, aºezându-se, în fund, pe jos, ºi cântând cu copiii care erau pe terasa Teatrului Naþional, la o bere. Întâlnirea cu ea intrã la categoria „de excepþie”, ea fiind un artist excepþional!
FDC: Dar cei mai trãsniþi, dintre cei pe care i-ai cunoscut?
A.P.: Cei din Anathema. Foarte ciudaþi. A fost foarte greu sã stau de vorbã cu ei pentru cã erau într-o stare, nu ºtiu cum sã o numesc: „lichidã”, „prãfoasã”? Dar din zona rock-ului poþi întâlni ciudaþi ºi acasã, ºi în deplasare. Artiºtii au acest dar în a-ºi colora viaþa, într-o formã sau alta.

Sunt nevoit sã îmi placã peºtele

FDC: Poþi relata o petrecere de pominã, cu artiºti rock?
A.P.: A fost un turneu cu prietenii mei de la Compact, fiind foarte multe lichide ºi la Galaþi, ºi la Craiova, ºi la Baia Mare, ºi la Suceava, unde au venit ºi cei de la Holograf. Bine, eu am „participat” mai puþin la activitatea „lichidã”, pentru cã sunt ponderat ºi aºa am fost mereu. Dar nu numai cu ei au fost petreceri de pominã. ªtii bine cã oamenii din zona asta, rock-folk ºtiu cel mai bine sã petreacã.
FDC: În alimentaþie, pãstrezi rigoarea sportivului Andrei Partoº?
A.P. În clipa în care a intervenit un nutriþionist care mi-a spus câteva vorbe, am început sã redevin ceea ce ar fi trebuit sã fiu mereu, din punctul ãsta de vedere. Sunt însã consumator de grãtare de pui, de lactate ºi, în ultima perioadã, mã interesez de tot ce înseamnã carnea de peºte: crap, ºalãu, somon. Am un regim de menþinere ºi de bunã funcþionare a metabolismului.
FDC: Care sunt planurile tale de viitor?
A.P.: Nu îmi doresc decât sã apuc, mãcar, 15 ani cu emisiunea mea de la Radio România Actualitãþi, „Psihologul muzical” ºi sã nu mã opresc din ceea ce fac, atât timp cât pot sã fac ºi sunt lucid. Asta îmi doresc, în primul rând. Apoi, mai doresc sã aduc vedete strãine în emisiunea mea, iar publicul sã descopere mereu un alt artist, un alt lucru nou.
FDC: Mulþumim!
top