Anii de recesiune au determinat reașezarea pieței autohtone a produselor din carne. Scăderea consumului (fiscalizat), în condițiile creșterii pieței negre, au cauzat regândirea strategiilor de desfacere, cu atât mai mult cu cât și retailul a adoptat noi politici. Nevoite să facă față noilor realități, firmele s-au văzut puse în situația de a căuta noi piețe, concomitent cu adaptarea producției la cerințele acestora. Așadar, pot fi identificate noi piețe, pentru companiile românești? Cu siguranță. Ultimele date confirmă afirmația, lucru îmbucurător pentru bunul mers al industriei.
Adaptarea producției, prima necesitate
Ani buni, exporturile de produse din carne s-au aflat în recul. De ceva vreme, și mai cu seamă în ultimul an, acestea par a fi căpătat un nou suflu, rezultat al eforturilor firmelor de procesare a cărnii de a identifica noi oportunități de desfacere. În mod curios, primele care au prospectat (cu succes!) piețele externe, nu au fost marile firme și nici măcar cele medii sau mici. Primii care au identificat posibilitatea pătrunderii cu preparate din carne pe piețele vestice au fost samsarii individuali, care au îndulcit dorul de țară al emigranților români. Și asta, nu de ieri, ci chiar de dinainte de reculul economiei din ultimii doi ani, mici magazine românești din Spania, Italia sau Germania fiind aprovizionate cu duba încă din 2005, 2006.
La vremea acelor ani, firește, puteam vorbi de creșteri spectaculoase, de optimism, de consum, marii procesatori privind cu superioară suficiență micile inițiative private de export efectuate, în cele mai dese cazuri, la limita legii. Iată că, forțate de diminuarea vânzărilor, companii dintre cele mai serioase au preluat modelul, dezvoltându-l. În momentul de față, multe firme de profil aprovizionează magazine din Europa occidentală, în principal, special pentru cele două milioane de români care trăiesc acolo. Făcând următorul pas, companiile cu potențial tehnologic și logistic au încercat și încearcă încheierea de contracte cu lanțurile de retail din Occident. Pentru aceasta, condiția de bază a fost adaptarea producției, luându-se în calcul în primul rând termenele de valabilitate solicitate de retailiștii din Vest, dar fără a scădea calitatea produselor. Firește, greul a căzut pe inginerii tehnologi dar, iată, unii au reușit.
O situație aparte o prezintă firmele care produc conserve de carne, în cazul acestora lucrurile părând, aparent, mai simple.
Miza pe export
Numai anul trecut, Aldis a exportat produse în valoare de 800.000 de euro. Suma nu pare prea mare dar, dacă socotim că preparatele nu trebuie să conțină carne de porc românească netratată termic la o temperatură mai mică de 70°C, atunci succesul este notabil. Pentru Cris-Tim, însă, exporturile reprezentau la jumătatea acestui an 12% din producție, estimându-se o creștere de până la 20%, pentru finalul lui 2011. Firește, comunitățile românești din 12 țări vestice reprezintă o țintă principală, dar compania este deja prezentă în 17 țări UE, prin rețelele Lidl și Monolit. Totodată, a început exportul în Basarabia, purtându-se negocieri pentru desfacerea pe piața Rusiei, dar și pe a Coreei de Sud, pentru această zonă lucrându-se pe private label.
O situație în creștere a exporturilor prezintă și Angst. Participantă la Anuga-2011 și anunțată deja pentru 2012 la târgurile de la Barcelona și Paris, Angst va căuta să mărească și mai mult volumul comerțului extern, produsele companiei și, în special, Salamul de Sibiu, fiind vândute în Italia, Franța, Spania, Germania, Marea Britanie și Ungaria, compania urmând a fi listată în rețele de retail din Cehia, Suedia, Cipru și Macedonia.

Neavând restricții, exporturile produselor din carne de pui sunt dominate net de Agricola Internațional-Bacău. Numai în primele 8 luni, acestea au avut o creștere de 76%, față de anul trecut, ajungându-se la un procent de 22% din totalul producției, iar creșterea în valoare este de nu mai puțin de 216%! 60% din exporturi o reprezintă carnea refrigerată, produsele băcăuane ajungând, în special, în Olanda, Germania, Franța și Grecia. Cât de curând, Agricola Internațional va pătrunde consistent pe piața britanică, acolo unde, deja, au fost livrate primele cantități pe segmentul de ready meal. Îi secondează cei de la Transavia, ale căror exporturi sunt îndreptate spre zona arabă, Asia și Africa.
Din rândul companiilor specializate pe conserve de carne se evidențiază, clar, două: Facos-Suceava, a cărei producție merge aproape în totalitate la export, și Scandia Food-Sibiu, ale cărei exporturi sunt susținute de mărci proprii ale unor lanțuri de hipermarketuri.
Piața din piață
Desigur, dacă vorbim despre dezvoltarea de noi piețe, exporturile reprezintă prima opțiune a procesatorilor români. Valoarea încasărilor cântărește mult mai serios, aducând profit pe măsură. În fond, dacă ne gândim la potențialul României, exportul de produse finite ar trebui să însemne prioritatea numărul unu a întregii industrii alimentare și nu ar strica deloc punerea în aplicare a unei strategii la nivel național, susținută de stat și coroborată cu potențialul agriculturii autohtone.
Cu toate acestea, și “piața din piață” mai poate oferi posibilități. Sătule de relația, să-i spunem, alambicată, cu retailiștii, tot mai multe companii se orientează spre dezvoltarea propriilor rețele de magazine, investind serios în acest sens. Așadar, asistăm la o rearanjare a pieței interne prin (re)înființarea magazinelor de proximitate. Iar dacă ne gândim că însuși retailul românesc merge și el exact în această direcție, afirmația noastră capătă un argument în plus, deși, în cazul marilor rețele, rațiunile sunt altele.
Un bun exemplu îl oferă trei dintre companiile menționate mai sus, dar și altele. Astfel, potrivit unui studiu referitor la Local Key Accounts (LKA), inițiat în această vară de FMGC și publicat de Revista Piața, procesatorii care au investit cu rost în propriile rețele de magazine au avut câștiguri serioase. Astfel, într-un clasament care conține 50 de astfel de rețele, găsim pe poziția a doua Unicarm, cu o cifră de afaceri pe acest segment, în 2010, de 251 de milioane de lei; Angst, pe locul patru, cu 143 de milioane; Cris-Tim, cu 76 de milioane, pe locul 9, și Agricola, cu 56 de milioane, pe locul 14.
Cât privește pe cei mici, aceștia tind tot mai mult să domine piețele locale, acolo unde pot face aprovizionarea mult mai ușor, unde se pot adapta mult mai simplu cerințelor de moment, demonstrându-și astfel flexibilitatea, și acolo unde își pot înființa mai lesne propriile magazine. Un bun exemplu îl reprezintă Lori Alba, (menționând că și această companie, la rândul ei, exportă în Anglia, Italia, Germania, Ungaria și Suedia), exemplul micilor producători de conserve de carne fiind susținut de Zena, companie care, în absența desfacerii pe retail, se susține prin aprovizionarea piețelor locale și a exportului pe private label.
Destul loc pentru mult bine
Numai și recitind radiografia noastră, care nu și-a propus să fie exaustivă, putem realiza că, în ciuda recesiunii, pot fi identificate noi oportunități. De fapt, chiar dificultățile momentului i-au determinat pe procesatori să găsească soluții, iar acestea par a se deschide spre trei direcții: exportul, magazine proprii și acapararea piețelor locale. Din fericire, cu inventivitate și curaj, toate cele trei oportunități sunt accesibile atât marilor companii, cât și celor medii sau mici, cu mențiune asupra faptului că listarea în marile lanțuri occidentale sau exporturile la mari distanțe rămân rezervate celor mari. Doar aceștia dispun de tehnologia necesară pentru a realiza produse cu termene mari de valabilitate și, desigur, la prețuri competitive. Firmele medii și mici vor miza pe calitate, în acest fel, individualizându-și oferta și fidelizându-și consumatorii, mai ales pe piețele locale, acolo unde pot face jocurile de pe poziții de lideri.
Și, ca să terminăm sub spectrul profitului, să amintim că, încă o dată, cuvintele părintelui economiei politice, Adam Smith, se dovedesc a fi adevărate: “Piața vorbește!” Iar piața îl obligă pe procesatorul român să intre în rândul lumii, adică, să revină la normal, adică, să exporte, să își înființeze magazine și să domine piețele locale, cu alte cuvinte, să facă profit și să se bazeze mai puțin pe creșteri fals fundamentate economic, precum cele de până în 2008!
Radu Timiș, Președinte Cris-Tim: “În condițiile scăderii puterii de cumpărare a populației, în 2011, ne-am focusat pe export.”
Grigore Horoi, Președinte Agricola Internațional: “Consumul intern pare a fi staționar, așa că vom crește exporturile.”
top