Moº Crãciun vine din Persia Anticã

Ne continuãm periplul prin istoria agriculturii ºi alimentaþiei popoarelor. De aceastã datã, vom poposi în Persia Anticã. Ghid ne va fi, la fel ca în ediþiile trecute, monumentala Istorie a Culturii ºi Civilizaþiei a academicianului Ovidiu Drimba.

Democratizarea prin agriculturã

Luând ca moment de referinþã anul 550 î.Hr., potrivit izvoarelor istorice, bazele economiei Imperiului Persan o constituia agricultura. Marea proprietate agrarã era lucratã de þãranii legaþi de pãmânt ºi, în mai micã mãsurã, de sclavii ºi prizonierii de rãzboi. Dar ºi mica proprietate agricolã s-a pãstrat, mai ales în provincia Fars. Se cultivau, cu precãdere, orzul ºi grâul, mãslinul ºi viþa de vie, iar apicultura era practicatã intens. În timpul dinastiei ahemenizilor, s-au realizat primele sisteme de irigaþii din istorie, inclusiv prin construirea de sisteme de canalizare subterane.

În acest fel, agricultura s-a dezvoltat în mod spectaculos, în rândul culturilor agricole fiind introduºi bumbacul, lãmâiul, curmalul, smochinul ºi pepenele galben, piersicul ºi caisul. Totodatã, s-a dezvoltat ºi tehnica agrarã: au început sã se practice trei asolamente anuale de culturã ºi s-au dezvoltat metodele de irigare, dar ºi metodele de cultivare a plantelor. Marile proprietãþi, care aparþineau regelui, templelor ºi nobililor, au fost fracþionate spre a fi distribuite oraºelor ºi coloniilor militare. Astfel, þãranii legaþi de pãmânt au devenit arendaºi, controlând întreaga agriculturã, dar ºi comerþul. În acest fel, se poate spune cã, prin transformãrile de statut, agricultura a contribuit la descentralizarea ºi democratizarea imperiului antic persan.

În domeniul zootehniei, persanii creºteau vaci, capre, oi, dar ºi animale de povarã precum caii, asinii ºi catârii. Importat din India, viermele de mãtase a început sã fie crescut, dezvoltându-se astfel meºteºugul mãtãsurilor. În toatã perioada Persiei Antice, situaþia þãranilor nu a fost niciodatã deterioratã. Ei produceau tot ce era necesar, în cadrul unei economii închise, asigurând atât propriul consum, cât ºi pe cel al regelui, al statului sau al nobilului, fiind impozitaþi în naturã.

De la frugal, la ospãþ

Alimentaþia perºilor era frugalã. Pentru marea mulþime, mâncarea de bazã era pâinea nedospitã, de obicei, din fãinã de orz sau mãmãliga de mei. Era consumat laptele acru. Ceapa avea un loc important în alimentaþie, alãturi de celelalte zarzavaturi.
În mãsura necesitãþilor, grâul era importat din Grecia Anticã, iar vinul, din Siria. Cei privilegiaþi importau apa din þinutul Elam, zonã recunoscutã în antichitate pentru puritatea apei din subsolul sãu.
Consumul cãrnii ºi al vinului erau permise, din motive religioase, doar de sãrbãtori. Dar, în mod curent, se bea bere.
Dulciurile erau foarte apreciate. Aidoma dacilor, mierea era omniprezentã în alimentaþia perºilor, ei apreciind în mod deosebit ºi fructele uscate sau confiate în miere.

Aristocraþii ºi bogãtaºii erau renumiþi pentru eleganþa lor ostentativã, ostentaþie care se regãsea ºi în alimentaþia în care se foloseau numeroase mirodenii. Sãrbãtoarea religioasã a zeului soarelui, Mithra, era ºi sãrbãtoarea Anului Nou, moment în care, în întregul imperiu, se organizau ospeþe. Cu aceastã ocazie, persanii îºi fãceau daruri. Dupã practicarea sacrificiilor rituale, se organizau mese uriaºe, satrapii ºi copiii primind cele mai multe daruri. Se considerã cã aceastã sãrbãtoare reprezintã germenele obiceiului importat mai apoi de triburile germanice ºi extins pe întregul glob pãmântesc, acela de a face cadouri în preajma Anului Nou, actualul Moº Crãciun avându-ºi, aºadar, rãdãcini persane.

Tot de cultul lui Mithra este legat ºi germenele uneia dintre tainele creºtine, cristalizatã mai târziu în „Cina cea de tainã”, în fapt, ritualul despãrþirii de maestru. Cultul lui Mithra includea botezul, sacrificiul taurului, care simboliza creaþia lumii, prânzul sacru al despãrþirii de maestru la care se mânca doar pâine ºi se bea vin roºu!

Persia Anticã, exportator de tehnologie agro-zootehnicã

Influenþa imperiului persan asupra agriculturii lumii antice a fost covârºitoare. Cum aminteam mai sus, obiceiul de a dãrui provine de la perºi. Primii care au preluat acest obicei au fost goþii ºi germanicii care trãiau la acea vreme în spaþiul dintre Nordul Mãrii Negre ºi Marea Caspicã, migând ulterior spre Europa.

Dar din Imperiul Persan au fost preluate tehnologii în domeniile agriculturii, horticulturii, viticulturii ºi al zootehniei. Perºii au dus orezul în Mesopotamia, susanul în Egipt, lucerna în Grecia, iar în Europa, zarzavaturi, flori, dar ºi pãsãrile de curte precum gãina, pãunul ºi porumbelul, care au intrat imediat în alimentaþia europenilor.
top