Sacrificarea animalelor – între satâr ºi electronarcozã

Reconsiderând prin adopþie importanþa ce se acordã, la nivel european, respectãrii normelor de bunãstare a animalelor, procesatorii români urmãresc legile privind protecþia animalelor în timpul sacrificãrii prin punerea în practicã a prevederile referitoare la descãrcarea, cazarea, miºcarea, contenþia, asomarea ºi sacrificarea animalelor destinate producþiei de carne. Dacã la nivelul marilor exploataþii echipamentele sunt proiectate astfel încât animalele sã nu fie supuse unor suferinþe inutile, micile crescãtorii sunt încã apãsate de un “tradiþionalism” nedorit.

Alinierea la norme, pe linie întreruptã

Regulile de bunãstare animalã din UE impun anestezierea totalã a animalelor înaintea sacrificãrii, pentru ca acestea sã nu sufere atunci când sunt ucise. Sunt normative europene a cãror respectare s-a transformat, din recomandare (2004) în condiþie pentru þara noastrã, înainte ºi dupã aderare.

Deºi obligatorie, de la începutul anului 2007, sacrificarea conformã reprezintã, în continuare, o problemã majorã. Nu punctãm aici sacrificãrile de ogradã, unde asomarea prin metode variate, de la electronarcozã la împuºcare cu glonþ captiv, reprezintã pentru crescãtorii de animale o altã snoavã “de la ãia”. Ne referim strict la animalele din multe exploataþii de creºtere, pentru care lipsa unui abator apropiat transformã momentul sacrificãrii într-unul ce duce zoofermierii la limita neputinþei.

În judeþul Suceava, de exemplu, directorul Direcþiei Sanitare Veterinare judeþene constata, la sfârºitul anului 2010 (?!), cã “se fac primii paºi spre asomarea porcilor, în mod civilizat”. Este declaraþia ºefului structurii veterinare locale. Ce putem spune atunci despre medicii subordonaþi acestuia, care trebuie sã viseze ºi noaptea (din Ghidul de Asomare) capitolul “Precizia veterinarului în asomare, garant al insensibilizãrii animalului”?

Vom rãspunde singuri întrebãrii pentru cã, în prezent, pe câteva zeci de kilometri, între tot atâtea zeci de crescãtorii sucevene, nu existã urmã de abator. Cu surle ºi trâmbiþe, este pregãtitã apropiata inaugurare a unui abator în Vatra Dornei, unicul dintre Suceava ºi Gura Humorului, distanþã de-a lungul cãreia crescãtoriile de animale nu sunt o raritate.


Responsabilizare ºi îndemânare, de la recepþie

Cele arãtate anterior reprezintã însã situaþii limitã, pentru cã industria cãrnii se poate lãuda, pe bunã dreptate, cu destule abatoare funcþionale în condiþii fireºti, cu monitorizare a lanþului productiv, de la descãrcare, miºcare, asomare ºi sacrificare a animalelor. Personalul selecþionat efectueazã operaþiunile în mod uman ºi eficient, în timp ce administratorii, prin intermediul medicilor veterinari, rãspund de instruirea personalului. Este o carte de vizitã a eficienþei acestei etape din industria cãrnii, conºtientizatã ºi adoptatã în mai toate abatoarele româneºti.

Manipularea animalelor în timpul descãrcãrii ºi miºcãrii cãtre locul de cazare/asomare este esenþialã. Pentru o manipulare eficientã, operatorul cunoaºte noþiuni de bazã referitoare la comportamentul animalelor, care au câmpuri vizuale ºi – în funcþie de specie/rasã – predispoziþie diferitã la stres. Se þine cont, în manevrarea animalelor, de suprafaþa din jur, denumitã “zona de fugã”. Personalul controleazã miºcarea acestora, prin propria poziþionarea, încât animalul sã fie ferit de traumatisme fizice sau psihice.

Descãrcarea se efectueazã în funcþie de modul de livrare: cu/fãrã containere. Pentru animalele transportate în containere (de obicei, pãsãrile), abatorul dispune de modalitãþi mecanice de descãrcare, care evitã lovirea sau aruncarea. Pentru restul animalelor, este acordatã o atenþie aparte punþilor, podelelor, rampelor, culoarelor, care nu trebuie sã fie alunecoase.

Inspecþia ante-mortem se realizeazã înaintea abatorizãrii, deoarece calitatea ºi salubritatea cãrnii animalelor tãiate depinde de starea fiziologicã în momentul sacrificãrii. Este motivul pentru care animalele se odihnesc înaintea tãierii, cel puþin 12 ore vara ºi 6 ore iarna.

Asomarea, procedeul în urma cãruia animalul îºi pierde cunoºtinþa, reprezintã una dintre etapele preliminare, pânã la momentul sacrificãrii. Modalitãþile de asomare adoptate în abatoarele noastre sunt: utilizarea pistolului cu glonþ captiv, lovirea urmatã de pierderea cunoºtinþei (prin utilizarea unui dispozitiv special), electronarcoza ºi expunerea la CO2.


Sângerarea efectuatã, ca o regulã generalã, imediat dupã asomare (20-60 secunde) se realizeazã prin incizarea a cel puþin unei artere carotide sau a vaselor de la originea acesteia. Curent, sunt secþionate toate vasele sanguine din zona gâtului (carotidele, venele jugulare). Când operaþiunile de prindere, asomare ºi sângerare a animalelor sunt efectuate de cãtre un singur operator, acesta aplicã toate etapele, fãrã întrerupere, la fiecare animal, înainte de a trece la animalul urmãtor.

Modificãrile post-mortem ºi morfologia acestora sunt relevante în aprecierea salubritãþii carcaselor ºi organelor, dupã tãiere ºi sângerare (exsangvinare) apar mecanisme ce stau la baza transformãrii þesutului muscular. Dupã tãiere, se petrec perturbãri ale sistemului de termoreglare.

Normele UE subliniazã responsabilitatea operatorilor din sectorul alimentar al abatoarelor, care fac obiectul unei proceduri prealabile de aprobare, în cursul cãreia autoritãþile competente verificã echiparea ºi alinierea acesteia la normele tehnice privind bunãstarea animalã ºi siguranþa alimentarã. Condiþiile în care animalele din crescãtorii sunt ucise au un impact (in)direct asupra pieþei ºi a concurenþei economice. Acesta reprezintã unul dintre motivele principale pentru care sacrificarea este reglementatã de dreptul comunitar.
top